Cum sunt eu după 9 luni în Lisabona?

Share

Și au trecut nouă luni de când m-am mutat în Lisabona. Nu știu când au trecut lunile acestea. De fapt nu îmi vine să cred că ne aflăm aproape de finalul lunii aprilie. Pentru mine 2017 pare că zboară. Or, am ajuns în acel moment din viață în care timpul nu mai trece greu, cine știe.

Priveliștea care m-a inspirat să scriu aceste rânduri.

Sunt foarte multe de zis, dar uneori pare totul ca un paradox. Pare că se întâmplă prea multe sau prea puține. Nu știu. Până în prezent pot afirma că această decizie s-a dovedit a fi începutul unei interesante experiențe de viață.

Am descoperit și continui să descopăr cât de pestriță e lumea mare. Multiculturalitaea e la ea acasă pe străduțele deluroase, frumos pavate cu piatră cubică.  Mă simt ca o ”little girl in a big world”, iar Lisabona nu e așa mare, dar eu așa o percep, din punct de vedere cultural. Grupul de prieteni pe care am reușit să-l fac acest este mixt și e nemapoimenit. Vorbesc 3 limbi simultan: engleză, portugheză și română, intru în contact cu oameni din Europa, din Africa și Orientul Mijlociu. Zilele trecute m-am dus să mă interesez de un curs și am vorbit cu o fată cu origini indiene. Deseori am impresia că tot ce descopeream, în trecut, prin lecturi acum am ocazia să le văd pe viu: obiceiuri, mentalități, atitudini.

De fiecare dată când revin în România îmi dau seama cât de diferită am devenit. Îmi dau seama ce se schimbă la mine. Familia și prietenii îmi spun că sunt mai liniștită, mai relaxată, mai bine. Și probabil că așa este. Pentru că atunci când eram în bula mea, în lumea mea mică, îmi doream lucruri mari și complicate, mă bucuram și apreciam complexitatea. Acum mă bucur de simplitate și tot ce îmi doresc să agonisesc sunt momente. Am dezvoltat o încredere în mine, care mă face să mă simt pregătită pentru orice, fie un nou început, fie un alt sfârșit.

Portugalia nu e cu mult diferită de România, când vorbim de aspecte politice, de administrație publică sau de obiceiul oamenilor de a se plânge/ a-și da cu părerea/ a comenta. Și din multele discuții avute cu oameni de diferite naționalități am ajuns la concluzia că e de fapt o chestiune ce ține de natura firii umane mai mult decât ține de naționalitate sau cultura unei țări.

Lisabona este un oraș frumos, cu un peisaj frumos, care te farmecă și uneori te zăpăcește, dar e acea zăpăceală prin care te regăsești.

De ce scriu aceste rânduri? Pentru că atunci când am luat decizia de a veni aici, nu am anticipat multe din cele ce aveau să urmeze și este normal. Am înțeles că oricât am analiza și ne-am gândi, nu putem prevede ce va urma. Motiv pentru care doza de curaj și gramul de încredere în noi înșine e tot ce ne trebuie atunci când luăm decizii. Nu frică, nu overthinking.

Atragem ceea ce suntem.

Cred cu toată ființa mea în această afirmație. De aceea obișnuiesc să spun că modul în care abordăm situațiile este o decizie. E decizia de a vedea partea plină a paharului sau partea goală. Iar tot ce urmează e precum un joc de domino. După acea decizie, totul se petrece întocmai. Te gândești că va fi rău? Va fi rău. Te gândești că va fi bine? Va fi bine.

Sunt decizii pe care le luăm și care ne oferă o experiență transformatoare. Și am curajul să vă îndemn să reflectați la anumite decizii pe care le luați, dar nu foarte mult. Voi sunteți cei care stabiliți limita. Voi sunteți cei care vă decideți cum vă va fi viața, indiferente de ce vor spune alții. La final, voi veți fi cei care spuneți da sau nu. Și nu e loc de „nu știu” sau de ”poate” .

Închei aceste rânduri prin a răspunde la întrebarea din titlu:

Sunt aceeași Monica, dar diferită. Sunt mai bogată în momente. Sunt Monica care simte că trăiește mai intens. Sunt Monica care se simte pregătită. Sunt Monica care știe că viața este o experiență transformatoare și că fiecare mic detaliu poate un avea un mare impact. Sunt Monica care nu se mai teme, de ce zic alții sau de ce gândește ea. Sunt acea Monica care continuă să își dorească să schimbe lumea, dar știe că schimbarea începe cu ea. Și în fiecare zi trăiesc schimbarea. Și odată cu minte se schimbă și lumea.

Pe data viitoare! 🙂

 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *