Job skills 2018 – puțin despre competențe în general

Share

Nu, nu. Deși e luni și săptămâna nu a început tocmai bine, încă știu în ce an ne aflăm.

E 2017. Ba chiar e 12 iunie 2017. Wow ce zboară timpul. Oare ce făceam anul trecut pe vremea asta? Aa e simplu, îmi amintește Facebook.

Cam așa e azi, trăim într-o lume interconectată, cu tehnologii avansate și care parcă nu se mai opresc din acest avânt. Eu cred că nici nu se vor opri prea curând. Lumea se schimbă și împreună cu ea și noi. Apar nevoi noi, apar joburi noi și oricât de mult am blama sistemele educaționale că nu pregătesc tinerii pentru ceea ce se cere acum pe piața muncii, adevărul e că nici nu vor mai reuși de acum încolo.

Rapiditatea cu care se dezvoltă totul e imposibil de urmărit. Emisfera cognitivă a creierului nostru nu poate acumula avalanșa de informație. Educația e un proces lent (nu îl confundați doar cu acumularea de cunoștințe), în care e nevoie de timp pentru a forma procesele cognitive, pentru a stimula crearea strategiilor metacognitive șamd. Nu o să intru în prea multe detalii. Promit.

Compentețe – foarte general

Tot ce vreau cu acest post este să punctez câteva aspecte legate de competențele care sunt în căutare astăzi pe piața muncii. Compentețe (skills) pentru care încă nu există un curriculum în planul educațional.

Pentru început vă spun că aceste competențe pot fi împărțite foarte simplu în două categorii:

  • Cognitive skills (compentețe cognitive)
  • Non-cognitive skills (competențe non-cognitive) cunoscute în literatura de specialitate ca soft skills.

Acum la partea de competențe cognitive avem cam tot ceea ce învățăm noi în școală, în timp ce la partea de soft-skills avem ceea ce nu prea învățăm în școală. (cel puțin în cazul meu). ATENȚIE: când zic că nu învățăm, mă refer la faptul că nu există ca materii introduse în curricula școlară.

Competențe soft – încă lipsesc din oferta educațională

Competențele soft sunt cele precum: gândirea critică (asta se dezvolta în antichitate prin acele clase de filosofie, dezbatere, oratorie – puteți aprounda prin a citit mai multe despre școala ateniană și academia lui Platon), creativitate (cu scopul de a găsi noi soluții la probleme), comunicare (nu-nu, nu este vorba despre științele comunicării, ci este vorba despre arta comunicării interumane – adică cum comunici tu cu ceilalți) și colaborare/munca în echipă (pam-pam, asta e cruntă pentru că toți avem impresia că lucrăm bine în echipă până la proba contrarie). Ideea este că noi toți avem impresia că deja avem aceste competențe că vorba aceea: am terminat cu 10 pe linie, suntem super-mega-deștepți. Și de fapt suntem, doar că inteligența nu e doar rațională, ci și emoțională. Aceste competențe soft au foarte mult de-a face cu inteligența emoțională. În opinia mea un individ pentru a reuși pe piața muncii trebuie să aibă dezvoltate ambele seturi de competențe: cognitive și soft.

Only an average of 6% of adults demonstrated the highest level of proficiency in “problem-solving in technology-rich environments.” – https://widgets.weforum.org/nve-2015/chapter1.html
Dezvoltarea competențelor încă confuză: ce, cum, când?

De altfel e o mare confuzie în toată lumea cu dezvoltarea de competențe, ce e important de fapt, care este rolul școlii/universității în această lume schimbătoare? Pentru că tendințele arată că piața muncii se îndreaptă către „achiziția de resurse umane” care au compentețe soft, pentru că ne îndreptăm spre inteligența artificială. Din ce în ce mai mult este discutat subiectul: „vin roboții și ne fură locurile de muncă”. Well le fură, pe alea mecanice, pe alea în care e nevoie doar de logică.

UE, UNESCO și OECD urmăresc cu interes tot ceea ce se întâmplă, analizează, dezvoltă rapoarte, fac recomandări, punând din ce în ce mai multă presiune asupra sistemelor educaționale la nivel global ca acestea să răspundă cerințelor actuale, impuse de „vremurile moderne” în care trăim.

Cert este că în ultimii 50 de ani școala s-a dezumanizat, as îndrăzni să spun eu, în timp ce progresul se axează din ce în ce mai mult pe umanizare. Cumva au fost invers proporționale.

Mixul de competențe – soft și cognitive

Este important ca ofertele educaționale să asigure posibilitatea dezvoltării de competențe aât cognitive, cât și soft.  

Pentru că am promis să nu intru prea mult în detalii și pentru că ar fi atâtea de zis, mă opresc aici și vă recomand să citiți „New Vision for Education” (sunt patru capitole extrem de interesante), să aruncați o privire la confuzia UE cu privire la competențe (despre asta voi scriu într-un alt articol) – Dezvoltarea Competențelor  (politici, direcții de acțiune, recunoaștere, etc) și nu în ultimul rând, articolul care m-a determinat să scriu această postare:  Au avut o abordare creativă, iar companiile le-au ofertat imediat  – Un articol în care este menționată campania creativă a prietenei mele, Mădălina Cojocaru, pentru a-și găsi un job. Campania a fost genială și poate fi un exemplu demn de urmat pentru toți cei care își caută un job.

PS: orice comentariu la acest material este bine-venit și poate fi sursă de inspirație pentru viitoare articole.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *