monichis-coffee-lover-2018

La mulți ani, 2018!

Share

Ca să ducem clișeul până la căpat aș mai putea spune: fie ca noul an..bla bla.

Adevărul e că tot ce îmi doresc în 2018 este să împărtășesc din poveștile mele, din experiențele mele, să mai împrăștii din ideile trăznite ce aleargă prin mintea mea, să îmi împart cât mai mult din timpul liber și neliber în compania celo dragi, a acelor oameni alături de care te poți dezvolta și crește. Tot în 2018 îmi doresc și voi face tot ce pot ca să fie asa: să petrec mai mult timp cu familia mea, să îi iubesc de aproape și de departe, să ne vizităm mai des, să ne plimbăm și să ne descoperim universurile individuale. Să îmi țin prietenii aproape și să mențin unite legăturile de până acum. (între noi fie vorba, știm ce greu e să păstrăm relațiile aproape).

Evident că îmi mai doresc să mă plimb, să mă provoc, să am parte de probleme (că vorba aceea: fără peripeții viața e pustiu…), să câștig mai mulți bani, șamd.

Partea bună e că am o grămadă de oameni valoroși și frumoși alături, pe care simt că mă pot baza (chiar dacă încăpățânarea tipică unei femei independente nu va permite), am suflete minunate pe care ador să le alin și care mă alină, am obiective muuuult mai bine definite comparativ cu 2017 și știu care sunt hobby-urile pe care voi plusa.

În 2018 știu mai bine decât am știut în 2017 cum să separ viața profesională de cea personală. În 2018 știu ce simplă și frumoasă e viața fără telefon. În 2017 am descoperit ce înseamnă să NU îți iasă nimic așa cum ai planificat, dar până la urmă să iasă totul bine. Așadar în 2018 îmi propun să continui să mă descoper pe mine însămi, să aflu cum să mă gestionez ca să zic așa (handle myself) și să NU îmi fie frică de riscuri (which is not easy at all…e greu ca naiba, dar mergem înainte).

Aș mai avea atâtea de zis, dar le luăm rând pe rând. Așa am învățat eu în cele 18 luni (fix azi se fac cele 18 luni) de când m-am mutat în Portugalia. Aici, în sud-vestul Europei învăț ce e răbdarea și să le fac pe toate pas cu pas.

Mă feresc să îmi fac publice obiectivele pentru că la mine nu funcționează presiunea publică. Conflictul moral intern ce mă caracterizează nu mă lasă să funcționez așa. Drept urmare, merg și eu cu felul meu de a fi, fără a mă gândi dacă e pe placul cuiva ori ba. Să fie pe placul meu, iar acțiunile mele să fie pline de iubire, compasiune, credință și binevoință.

În 2018 voi fi um om mai bun decât în 2017. 🙂

PS: Nu mă călugăresc încă, dar zău că aș face voluntariat în Africa. Să (ne) ajutăm cât mai mult posibil!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *