Suits: Modele de urmat în viață – oameni, filme și cărți

Era o după-amiază târzie de sfârșit de octombrie. Cam pe la ora apusului când ultimele raze ale soarelui reușeșesc să se strecoare în încăperi prin colțuri neînchipuite ale ferestrelor. E acea lumină caldă…pe care o simți precum o mângăiere caldă, părintească. Într-un astfel de context aveam eu să descopăr mai multe despre dezvoltarea umană la unul dintre cursurile mele de master, în urmă cu aproape patru ani.. și ce am învățat atunci a fost că modul în care noi învățăm și ne conturăm personalitatea este prin imitație, încă din faza de pruncie.

De ce spun asta? Pentru că azi vreau să împărtășesc ceva ce mi-a influențat parcursul vieții și până de curând nu eram conștientă de asta.

Și vă invit să ascultați playlistul de mai jos pe măsură ce citiți.

Modele de urmat în viață – rolul și alegerea lor

Cu toții avem modele de urmat în viață. Pe unele nu le alegem (cum ar fi părinții), în timp ce pe măsură ce creștem ajungem să le alegem conștient ori inconștient. Modelele pot fi de așa da și de așa nu. Ca fiecare individ am avut și am parte de modele de toate felurile, însă mărturisesc că până acum câțiva ani, personalitatea mea și eu mă defineam prin ceea ce NU doream să fiu. Habar nu aveam cum să mă descriu sa ceea ce aș dori să fiu. Dacă mă întreba cineva ce vreau să fiu sau ce sunt, răspundeam simplu: un om bun. Și încă răspund. Însă când eram întrebată cu privire la celelalte aspecte  ale vieții, fie ele personale sau profesionale, adevărul e că nu prea eram convinsă de răspunsul meu.

Însă după ani la rând de modele AȘA NU, venise vremea modelelor de ASA DA. Și până de curând am realizat că de fapt, inconștient, că încă de mică mereu căutam modele de așa da, prin oamenii alături de care alegeam să fiu, prin cărțile pe care le citeam, desenele animate, filmele, piesele de teatru pe care alegeam să le văd. Mereu căutam așa zisele cărți de „psihologie practică”, de aventură, de experiențe, povestiri care să mă ajute să îmi imaginez soluții pe care ulterior aveam să le aplic. Mereu am căutat să învăț de la alții. Deși multe au fost momentele în care am reușit să învăț prin experiență proprie. 🙂 De altfel sunt o susținătoare a modelului de învățare experiențială și auto-dirijată.

Pentru o bună perioadă de timp, suficient de lungă aș spune, modelele pe care inconștient le-am ales, tot inconștient mi-au modelat personalitatea. Ulterior, când am intrat conștientă pentru prima oară într-un proces de introspecție, începeam să înțeleg cât de cât. Recent a început procesul de relaționare în mintea mea. Punctele au început să se unească și să se contureze într-o formă pe care încep să o coordonez din ce în ce mai bine.

Dacă vreți să aflați mai multe despre modelele vă recomand să citiți acest articol De ce avem nevoie de modele? scris de Yolanda Crețescu.

Suits și modele de urmat pentru mine

Oricât de stupid ar părea pentru unii, personajele din Suits mi-au influențat personalitatea. Mereu am avut o atracție pentru oamenii ambițioși, oamenii care au ajuns departe muncind din greu. Mereu mi-au plăcut oamenii în costum, oamenii isteți și agili. Mereu mi-a plăcut să fiu cu un pas în fața tuturor (deși rareori mi-a ieșit). Mereu mi-a plăcut să știu. Am privit informația ca pe putere. Un om informat poate fi un om puternic, dacă știe cum să își controleze puterea. Important nu e doar să știi ceea ce știi, ci important este cum folosești ceea ce știi. Lecții pe care le-am învățat și continui să le învăț cu și de la oamenii din jurul meu.  Dumnezeu m-a binecuvântat să cunosc oameni din aproape toate categoriile sociale, oameni pestriți, oameni deosebitți și sunt binecuvântată să îi am alături.

Cu greu mi-am ales modelele de urmat în viață…și când credeam că nu voi reuși să mă decid ce vreau să fiu și cum vreau să fiu…am reușit. Și nu a fost ușor de tot. Doare al naibii de tare să realizezi acele persoane pe care ți le-ai fi dorit să le ca modele de urmat pozitive, modele de așa da, de fapt sunt doar modele de așa nu. Dar atunci când știi ceea ce vrei mergi mai departe și lași în urmă ceea ce e de lăsat. O perioadă de timp mai privești în urmă, ochii îți mai lăcrimează, în suflet ți se mai așterne tristețea. Și apoi, te uiți în oglindă. Te privești. Deja știi cine ești și ceea ce vrei. Și continui. Și nu renunți. 

Determinarea și angajamentul sunt două capitole la care muncesc din greu. Dar am învățat că fără ele nu poți fi unde vrei să fii.

Și am mai învățat că, uneori ca să ajungi să îți trăiești visul este nevoie să îți atingi obiectivele înainte.

Timpul este cea mai rară resursă. Irecuperabilă.

Cum contează mai mult decât ce.

Întrebare de final: Împărtășiți cu mine unul dintre modelele voastre?

Cine știe, poate mai descoperim că avem ceva în comun! 🙂

Pe curând,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.