Te lași de fumat. Și apoi?

Cam așa de simplă e întrebarea. La fel ca și lăsatul de fumat, în aparență.

Eu m-am lăsat de fumat de câteva ori, iar ca să fiu ironică, mă lăsam de fumat de fiecare dată înainte de culcare și mă reapucam de fiecare dată când mă trezeam. 🙂

*** Eu și Mark Twain. Doar că e o mare diferență între mine și el. Calitatea scrisului. 😛 ***

Lăsând totuși ironiile la o parte, încerc să observ ce se întâmplă cu mine după cele 11 zile (până acum) în care nu am fumat.

Un prieten bun îmi spunea că suma viciilor e constantă și că atunci când te lași de un viciu și te apuci de altul. Uitându-mă la aceste zile, nu m-am apucat de nici un alt viciu, deși tare aș vrea să se lipească de mine obiceiuri sănătoase. Totuși am observat următoarele:

  • beau mai multă cafea/ceai/apă.

În special la birou. Probabil pentru că simt nevoia să înlocuiesc acele mici pauze de țigară. Între noi fie vorba cred că aici a fost cea mai grea provocare pentru mine să mă obișnuiesc la birou să nu ies în pauza de țigară. Să înlocuiesc acea pauză cu altceva. Încă nu am găsit. Dar abia a trecut o săptămână de când am revenit la birou, din concediu.

  • citesc mai mult, gătesc și scriu pe blog (după cum vedeți)

Pentru că da, deși fumătoarea fiind, detestam fumul de țigară. Și aveam câteva reguli în privința asta. Una dintre ele era de a nu fuma în casă, drept urmare de multe ori ieșeam pe terasă să fumez și alocam acel timp răsfoitului pe rețelele sociale. Ei bine acum, acel timp este dedicat altor activități: citit, gătit, scris. Și simt că mi-e mai bine așa.

  • visez că am reînceput să fumez și mă supăr pe mine (în vis).

Supărarea e tare mare în vis, dar bucuria când mă trezesc și realizez că a fost doar un vis este incredibilă. Cred că această bucurie este de fapt motivația care mă oprește din a fuma atunci când stau la masă cu fumătorii sau ies cu colegii fumători în pauza lor de țigară.

Oscar Wilde menționează la un momentan în cartea „Portretul lui Dorian Gray” (carte pe care o consider un #mustred) că „Ţigara este tipul perfect al unei plăceri perfecte. Este splendidă, şi îl lasă pe fumător nesatisfăcut. Ce îşi poate dori mai mult cineva?”

Mereu am privit fumatul și țigara ca pe o plăcere oarecum perfectă. Cred că multă vreme imaginea mea asupra acestui obicei a fost specifică anilor ’20-’30. Încă nu sunt sigură că această imagine a dispărut, dar încerc să schimb șablonul. Încerc să nu mai asociez țigara și fumatul așa cum o făceam înainte. În plus, mai am ambiția aceasta de a fi constantă în ceea ce îmi propun. (unul dintre cele 3 mari obiective ale obiective în viață: să fiu constantă, să am răbdare și să fiu un om mai bun). Procesul acesta de curățare fizică și psihică nu e ușor, așa cum îmi imaginam. Cu tristețe în lipsa fumatului constat dependența la care ajunsesem.

Acum nu știu dacă voi cei care v-ați lăsat de fumat ați trecut prin nebunii din astea ca mine, cu vise, cu opriri, cu supărări. Poate pentru unii dintre voi a fost simplu: v-ați zis că de azi nu mai fumez și așa ați făcut. Chapeau pentru voi.

Eu nu am avut determinarea aceasta până acum, dar am hotărât că 2018 va fi exact cum vreau eu și știu că nu mai vreau țigări în obiceiurile mele. Drept urmare stau și mai privesc la mine din când în când să observ ce schimbări se produc și să înțeleg cum funcționez ca om. 😀

Poate unora dintre voi le-a fost și mai greu și ați apelat la diverse tactici/metode care v-au fost de folos.

Dacă printre voi se află viciați fără acest viciu, al tutunului, lăsați un comentariu să mai știm unii de alții și să împărtășim idei, strategii. Tare bine e să nu te simți singur și să ai și confirmări. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.