Teama primului pas – o sugestie pentru mai bine

Dacă e să privim în jurul nostru și să încercăm să înțelegem ce nu merge și de ce lucrurile nu sunt așa cum ne dorim, ce vedem?

Oare vedem teama, frica care împiedică să facem primul pas spre ceea ce ne dorim? Ei bine, sigur nu o vedem. Pentru că dacă am vedea-o, am conștientiza-o și am lua măsuri. Cam aceștia par a fi pașii logici din algoritmul simplu.

Teoria e ușoară. Practica ne omoară. Am auzit cuvintele acestea de multe ori în anii de studiu și nu numai.

Citisem undeva că cel mai mare dușman pe care l-am putea avea este sinele nostru. Frica este bariera împotriva a ceea ce ne dorim. Și adevărul e că e tare greu de evitat să nu ne fie frică. Cu toate acestea, deciziile care mi-au adus cea mai mare bucurie au fost acelea înaintea cărora am simțit că mor de frică, acelea în care după ce am trecut la treabă, mi-am mușcat limba de nenumărate ori, întrebându-mă de ce am luat acea decizie. Dar, după puțin timp, soarele a început să iasă. Și atunci am simțit cum e să fii bucuros, fericit și îndrăgostit de tine însuți.

Am gustat din bucuria momentului, am învățat să am încredere în mine și cel mai important continui să învăț să-mi provoc temerile. E al naibii de greu, dar merită orice efort.

E ca motto-ul Jameson: teme-te mai puțin, trăiește mai mult.

Say yes. Don’t plan. Don’t fret. Inhale. Inspire. Relax. And above all never forget that just underneath your feet and over your head, behind the next curve and way beyond the limits you think you have, there’s a world for you to do. Go wherever your feet may lead you. Listen. Look. And look again. Meet new people. Make unexpected friends. Go. Even if you don’t know where to. Without fear. Sine Metu. The John Jameson’s family motto. Fear a bit less, live a bit more.

Cred cu tărie, că avem un destin și că sunt momente pe care le vom trăi, dar toate la timpul lor. Iar cele netrăite la timpul lor, vor fi trăite atunci când ne eliberăm puțin de temeri. Oricum ar fi, ceea ce avem de trăit vom trăi. Așa că de ce să prelungim agonia prin teamă?

Primul pas este întotdeauna cel mai greu, dar ne vom aminti întotdeauna. Ca de fiecare „primă” experiență. 🙂

Teama de eșec, teama de suferință, teama de nou, teama de neprevăzut. 

Aceste temeri sunt primele piedici în relația cu noi înșine și în dezvoltarea noastră. În a obține ceea ce ne dorim.

Durerea este principala cauză a schimbării. Dacă ești indecis și simți că ți-e teama să iei o decizie (indiferent de context) pentru că nu știi ce va urma, sau știi ce va urma și că va fi dureros, am o întrebare pentru tine:

Pe termen lung ce va fi mai dureros: șirul de consecințe a deciziei luate sau indecizia? 

După ce îți răspunzi sincer la întrebare și după ce vei afla ce doare mai tare, vei ști ce ai de făcut. 🙂

PS: avem o singură viață. Și ca să-l citez pe Buddha: cea mai mare problemă a noastră e că noi credem că avem timp.

Cea mai prețioasă resursă de care dispunem este timpul. Hai să alegem cea mai sănătoasă metodă de a-l petrece. Să alegem isteț, aș spune.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.